Developed in conjunction with Ext-Joom.com

 
 

SALARII DE BAZĂ BRUTE ŞI SPORURI BRUTE,

VALABILE LA 31.03.2018,

ALTELE DECÂT CELE COMUNE CARE SE REGĂSESC ÎN H.C.L. nr. 1028/2017

 

LISTA CREŞELOR - DATE CONTACT ŞI NUMĂR TOTAL DE LOCURI 

 

REGULAMENTUL INTERN 

CODUL ETIC

REGULAMENT DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE

aprobat prin H.C.L. 616/2018 

 

Obiceiul de a musca al copilului mic

GRIPA

 

ACOMODAREA COPILULUI ÎN CREŞĂ

          Dragi părinţi, acomodarea copilului în creşă este un proces care necesită timp şi răbdare. Intrarea în creşă este pentru copil şi în multe cazuri şi pentru părinţi prima experienţă de separare: copilul nu mai are în preajma lui părinţii care până în acest moment i-au satisfăcut toate nevoile, iar părinţii trebuie să se obişnuiască cu gândul că alţi adulţi din afara familiei vor avea grijă de copilul lor. Prima separare este neplăcută atât pentru copil cât şi pentru părinţi. Totuşi în demersul de dobândire şi exersare a autonomiei şi independenţei, copilul are nevoie de această separare. Pentru a deveni independent copilul are nevoie să experimenteze situaţii din care să înţeleagă că separarea de părinţi nu înseamnă pierderea lor, că după câteva ore de stat la creşă fără părinţii lui, aceştia vor veni după el şi îl vor lua acasă. Venind la creşă, copilul are ocazia să experimenteze situaţii de separare de părinţi, să înţeleagă că părinţii vin întotdeauna şi îl iau acasă şi să capete încredere în capacităţile proprii. Venind la creşă, copilul va înţelege treptat că se poate simţi bine şi în lipsa părinţilor, şi în medii noi (colectivitate), înconjurat de alţi adulţi decât părinţii (personalul creşei).

Prima separareeste o experienţă complet nouă atât pentru copil cât şi pentru majoritatea părinţilor. Şi atunci când este vorba de situaţii noi la care trebuie să facem faţă, atât comportamentul copiilor cât şi al adulţilor se poate schimba radical.Majoritatea copiilor care intră în creşă, parcurg de-a lungul procesului de acomodare mai multe faze însoţite de comportamente specifice:

1.  faza de negare: copilul odată intrat în creşă se găseşte într-o situaţie complet nouă: nu-şi regăseşte părinţii atunci când îi caută cu privirea, este într-un mediu nou (spaţiul grupei), este înconjurat de adulţi şi copii necunoscuţi (personalul şi ceilalţi copii din grupă). Nu este o situaţie plăcută, aşa că majoritatea copiilor refuză să accepte realitatea separării de părinţi şi protestează prin plâns la despărţire şi, odată intraţi în grupă, pândesc tot timpul uşa pe care au intrat sau încearcă să iasă din grupă pentru a-şi regăsi părinţii. Deşi li se explică de nenumărate ori şi sunt asiguraţi permanent de către personal că mai târziu vor pleca acasă, continuă să fie speriaţi că părinţii nu se vor întoarce să-i ia. Când, în sfârşit vine momentul reîntălnirii cu părinţii, cei mai mulţi copiii izbucnesc în plans, descărcându-şi astfel tensiunea emoţională acumulată.

2. faza de frustrare: văzând că nu poate împiedica separarea sa de părinţi, copilul proaspăt intrat în creşă trăieşte sentimente de frustrare. Unii copii pot să adopte în această fază comportamente dificile (plâns nervos, opoziţionism, lovituri, muşcături, crize de furie etc) pe care până acum nu le-au mai manifestat, îndreptate împotriva părinţilor, personalului grupei sau a colegilor. Alţi copii pot adopta un comportament retras (stau supăraţi, refuză să vorbească, refuză să mănânce etc). În cazul unor copii pot să apară şi unele tulburări somatice pe fond emoţional, cum ar fi: febră, diaree acută, oboseală, lipsa poftei de mâncare, somn agitat şi temeri nocturne, etc.

3. faza de înţelegere şi acceptare: venind zilnic la creşă, copilul începe să înţeleagă ce se întâmplă şi să accepte noua situaţie. El capătă încredere în personalul grupei şi acceptă ca nevoile sale fiziologice (hrănirea, curăţenia corporală) şi emoţionale (mângâieri, alintări, îmbrăţişări) să-i fie satisfăcute de alţi adulţi decăt cei din familie. De asemenea, începe să se convingă de faptul că separarea de părinţi nu este permanentă şi că în fiecare zi va fi luat acasă. În această fază, copiii pot avea comportamente ambivalente adică când sunt acasă să-şi dorească să se reîntoarcă la creşă iar cănd ajung la creşă să fie nerăbdători să ajungă acasă.

4. faza de integrare: după câteva săptămâni de frecventat creşa (~ 4-6) copilul are încredere deplină în părinţii lui că vor veni să-l ia acasă şi protestele, plânsul de la despărţire şi celelalte comportamente apărute în această perioadă se diminuează considerabil şi în cele din urmă dispar. În grupa din care face parte începe să dezvolte relaţii de ataşament cu personalul  şi se implică din proprie iniţiativă în jocuri şi alte activităţi zilnice alături de ceilalţi copii.

           Descrierea de mai sus este una generală construită pe baza observaţiilor comportamentului copiilor din generaţiile anterioare. Majoritatea copiilor au în perioada de acomodare comportamente asemănătoare cu cele descrise mai sus. Este însă IMPORTANT de reţinut pentru părinţi că nu toţi copiii se comportă la fel. Fiecare copil are particularităţile sale şi modul lui propriu de a reacţiona la schimbări şi de aceea şi comportamentele pot diferi de la copil la copil. De asemenea, durata perioadei de acomodare poate fi diferită de la copil la copil: unii copii acceptă mai uşor schimbările, iar alţii pot avea nevoie de mai mult timp pentru a se obişnui cu o schimbare.  

Recomandări generale cu privire la frecventarea și adaptarea copilului la creșă:

În primul rând, e păgubos să gândim că un copil trebuie convins să meargă la creșă sau că există niște metode special care funcționează în cazul tuturor copiilor cu sau fără dificultăți de integrare în colectivitate. Există  totuși niște recomandări generale în legătură cu mersul copilului la creșă și cu buna adaptare la acest mediu:

  • Familiarizarea copilului cu creșa:  pregătirea copilului pentru creșă  începe în familie și se face anterior intrării copilului în colectivitate. Îl puteți familiarize pe copil cu creșa povestindu-i ce implică mersul la creșă, ce activități se vor de desfășura acolo, cum se va juca și cu cine etc. Părinții îl pot implica în mod direct pe copil în pregătirea pentru creșă luându-l la cumpărături și alegând împreună hainele, rucsacul, creioanele sau alte obiecte.
  • Permite copilului să își ia jucăria preferată la creșă. Acest lucru va face mai ușor de suportat despărțirea de părinte. Jucăria preferată este un obiect pe care copilul îl are și acasă, care îi este familiar și care îl ajută să facă față separării de cei apropiați.
  • Povestește-i copilului despre personalul de la creșă ca despre persoane în care ai încredere.Dacă cel mic va simți că părintele va investi cu încredere educatoarea, el se va simți în siguranță, acceptat și înțeles și astfel adaptarea la creșă va fi mult mai ușoară și mai plăcută.
  • Reacțiile emoționale ale părinților sunt extrem de importante în adaptarea la creșă. Părintele trebuie să se simtă suficient de pregătit să lase copilul câteva ore în fiecare zi în grija unei doamne pe care nu o cunoaște, în preajma unor copii pe care nu i-a mai întâlnit. Dacă părintele va răspunde la plânsul și la refuzul copilului de a rămâne la creșă cu teamă sau nesiguranță, copilul va simți și va face tot ce va putea pentru a-și determina părintele să îl ia acasă.
  • Nu minți copilul în legătură cu timpul petrecut la creșă. Spune-i copilului momentul din zi  la care vei veni să îl iei acasă . Dacă îi vei spune ”Voi veni imediat să te iau!” copilul te va aștepta toată ziua și nu se va putea bucura de activitatea din grupă. ”Imediat „ pentru el și pentru noi toți , înseamnă ”foarte repede”, așa că, timpul lui se va scurge așteptându-te și simțindu-se confuz că ”imediat” nu mai vine. În schimb, îi poți spune ”Voi veni sa te iau după gustarea de prânz” sau ”După ce te vei trezi și te vei mai juca puțin cu copiii.”
  • Despărțirile înainte de intrarea copilului în grupă sa fie ferme, precise, firești și fără amenințări: ”Dacă  nu ești cuminte și nu o asculți pe doamna te las aici!”. Îi puteți spune copilului ” Acum plec pentru ca trebuie să merg la serviciu. Voi veni să te iau după ce te vei trezi și vei lua gustarea.”
  • Revederile să fie naturale, fără reacții emoționale exagerate. În loc de ” N-am mai putut de dorul tău!”, ”M-am topit toată ziua așteptând să vin să te iau acasă!” puteți spune ” Mă bucur să te revăd! Abia am așteptat să-mi povestești ce lucruri interesante ai descoperit și cum te-ai simțit astăzi la creșă!”
  • Vorbește în fiecare zi cu copilul despre ziua petrecută la creșă, despre activități, copii cu care a interacționat, mâncare, etc.

              În concluzie, dragi mămici sau tătici, dacă aţi decis să vă aduceţi copilul la creşă, înarmaţi-vă cu răbdare, calm şi atitudine pozitivă. Nu fiţi descurajaţi de schimbările de comportament ale copilului și ale dumneavoastă din perioada de acomodare. După  ce copilul şi-a încheiat perioada de acomodare, aceste comportamente vor scădea considerabil şi, în cele din urmă, vor dispărea. Şi nu uitaţi faptul că, pentru a deveni independent şi încrezător în forţele proprii, copilul are nevoie să înveţe să accepte separarea de părinţii săi.

Biroul de Asisțentă Medicală și de Specialitate 

 

       

 
Contact
Adresa: Str. Mehedinti nr. 15, Cluj-Napoca
Telefon: 0264-458.320 Fax: 0364-116.667
E-mail: centrulbugetarcrese@primariaclujnapoca.ro
 
 
 
Copyright © 2018 Centrul Bugetar de Administrare Crese